Mărţişorul, una din cele mai reprezentative tradiţii româneşti

 

Bucureşti, 1 martie /Agerpres/ - Mărţişorul, una dintre cele mai reprezentative tradiţii româneşti, celebrează venirea primăverii. El este confecţionat dintr-un şnur împletit roşu cu alb - roşu semnifică iarna, iar albul primăvara, de care se leagă un obiect artizanal, de obicei un simbol al norocului: trifoi cu patru foi, potcoavă, inimioară, coşar.

Se consideră că mărţişoarele, dăruite în ziua de 1 martie persoanelor de sex feminin, sunt aducătoare de fericire şi noroc.

Conform descoperirilor arheologice, prima zi a primăverii era sărbătorită încă de acum 8.000 de ani.

În timpul dacilor, mărţişoarele erau pietricele vopsite în alb şi roşu, înşirate pe o aţă. Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile cauzate de soare. Acestea erau purtate până când copacii începeau să înflorească şi, apoi, erau atârnate de crengile lor.

Conform altor surse, mărţişoarele erau monede atârnate de fire de lână, negru cu alb. Tipul de monedă, aur, argint sau bronz, indica statutul social. Ele erau purtate la gât sau la încheietura mâinii, numindu-se, mai târziu "marţ" sau "mărţiguş".

La sfârşitul secolului al XIX-lea, mărţişorul era primit de copii, fete şi băieţi, fără deosebire, de la părinţi în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Mărţişorul, de care se agăţa o monedă metalică de argint şi, uneori, de aur, se purta legat la mână, uneori prins în piept sau la gât. El era scos, în raport de zona etnografică, la o anumită sărbătoare a primăverii (Măcinici, Florii, Paşte, Arminden) sau la înflorirea unor arbuşti şi pomi fructiferi (măceş, porumbar, trandafir, păducel, vişin, zarzăr, cireş etc.) şi agăţat pe ramurile înflorite.

Folcloriştii au găsit interpretări ale Mărţişorului în civilizaţia antică, atribuindu-i o descendenţă directă din emblemele războinicului Mars, pentru că, la Idele lui Marte, când zăpada nu era încă topită în întreg Imperiul Roman, puteau începe campaniile militare. Roşul şi albul semnifică, aşadar, tocmai această zi - vitalitate şi victorie, pe de o parte, şi purificare şi inaugurare, pe de alta.

Mărţişorul este legat, în cultura populară, şi de legenda Babei Dochia. Obiceiul este o parte din scenariul ritual de înnoire a timpului, la moartea şi naşterea simbolică a Dochiei. După unele tradiţii, firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi tors chiar de bătrână, în timp ce urca cu oile la munte.

Astfel, întrucât mărţişorul este inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma, cu certitudine, că acesta este un obicei vechi românesc, atestat în toate zonele locuite de români şi de aromâni, preluat apoi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.

 

http://www.youtube.com/watch?v=UehbqJYK1j0&feature=channel_page

[Source: Romanian National News Agency AGERPRES ]