„Excelenţele voastre,
Doamnelor şi domnilor,
Dragi prieteni,
Este o mare onoare şi plăcere să vă urez bun venit aici, astăzi,
împreună cu partenerii noştri de la Chatham House şi German Marshall
Fund.
Am auzit mulţi români zilele acestea spunând că timp de o săptămână
ţara noastră va fi centrul lumii.
Ei cred în acest lucru pentru că înţeleg că, după ce a devenit
membru NATO şi UE, România şi-a redobândit în sfârşit locul care i
se cuvine, într-o comunitate de naţiuni construită pe anumite valori
universale durabile, aflate în centrul noţiunii de umanitate.
Reuniunea de astăzi are loc într-un punct culminant, urmare a unor
decenii de eforturi susţinute, de preocupare constantă pentru a face
ceea ce trebuie.
România este astăzi o economie în creştere, o ţară dinamică, o ţară
mândră de cultura sa şi de patrimoniul său şi, în acelaşi timp, o
ţară orientată către viitor.
Ne aşezăm acum la locul nostru cuvenit pe scena globală, ca egal al
aliaţilor noştri din familia euro-atlantică.
Doamnelor şi domnilor,
Să nu uităm reuşitele enorme de după Războiul Rece, care ne-au adus
la actualul stadiu de dezvoltare a Alianţei noastre lărgite.
Mulţi din noua generaţie au avut norocul de a creşte doar în această
lume de mari oportunităţi. Nu au avut de înfruntat dificultăţi
extraordinare. Poate de aceea, ei nu pot înţelege de ce mulţi
oameni din această ţară au primit cu atâta emoţie momentul
includerii noastre în instituţiile euro-atlantice sau de ce simţim o
mândrie atât de intensă pentru că găzduim acest Summit NATO.
Nu trebuie nicicând să ne uităm istoria. Nu putem uita de unde venim.
Este ceea ce ne face mai puternici. Este ceea ce ne face mai demni
de încredere. Este ceea ce întăreşte importanţa valorilor pe care le
împărtăşim în această mare Alianţă.
M-am întâlnit ieri cu un grup de tineri atlantişti din diferite ţări
şi am fost impresionat de ataşamentul lor faţă de aceste valori. Am
încredere că tinerii vor reuşi să ducă aceste valori mai departe.
Sunt convins că susţinerea democraţiei ca valoare universală rămâne
un principiu fundamental al prezenţei şi acţiunii NATO în lumea de
astăzi.
Din această perspectivă, am încredere că putem confirma îndemnul
preşedintelui Franklin Roosevelt: “Nu întotdeauna putem pregăti
viitorul pentru tineretul nostru, dar putem pregăti tineretul nostru
pentru viitor“.
I-am încurajat pe tinerii noştri atlanticişti să fie, oriunde în
lume, generaţia pregătită să se pronunţe în sprijinul democraţiei ca
cel mai valoros bun al familiei euro-atlantice.
Dragi prieteni, Doamnelor şi domnilor,
Mediul strategic din vecinătăţile imediate ale NATO este foarte
diferit acum faţă de cel de la începutul şi mijlocul anilor 1990.
Totuşi, pentru ca NATO şi UE să-şi menţină credibilitatea, trebuie
să urmeze fidel viziunea pe care au exprimat-o de-a lungul timpului.
Trebuie să joace roluri de lideri în ancorarea ţărilor din Balcani
şi din regiunea Mării Negre în spaţiul euro-atlantic de securitate
şi valori.
Există o aşteptare clară, chiar un sentiment de urgenţă printre
popoarele regiunii, pentru ca acest lucru să se întâmple.
Aderarea la NATO este o confirmare clară a asumării cu succes a
valorilor pentru care Alianţa se pronunţă, incluzând progresul în
reformele democratice, economice şi sociale. Acest proces întăreşte
baza pentru o viitoare aderare de succes la Uniunea Europeană.
Acelaşi lucru s-a întâmplat, de fapt, şi în cazul valurilor
anterioare de extindere, când au fost incluse ţările din Europa
Centrală şi de Est.
Cu toţii suntem de acord că extinderea umbrelei de securitate a NATO
asupra ţărilor din Balcani şi din regiunea extinsă a Mării Negre
este echivalentă cu promovarea reformelor interne, cu construirea
stabilităţii economice şi sociale şi cu consolidarea opţiunilor
democratice.
Summit-ul NATO de la Bucureşti ne oferă o fereastră de oportunitate
unică pentru a materializa atât interesele noastre de securitate,
cât şi angajamentele politice ferme pe care ni le-am asumat.
Este posibil ca politica uşilor deschise practicată de NATO să
atingă un punct final în viitor. Dar atât timp cât această politică
rămâne valabilă, NATO trebuie să continue pe acest drum, prin
acceptarea liberei opţiuni a unor naţiuni suverane, de a adera la
organizaţii care le sporesc securitatea.
În acest spirit, România se aşteaptă ca Alianţa să adreseze
invitaţii de aderare pentru cei trei parteneri din Balcanii de Vest,
Croaţia, Albania şi Republica Macedonia.
Sperăm de asemenea ca Ucrainei şi Georgiei să li se ofere o relaţie
cu NATO consolidată şi din ce în ce mai apropiată.
Ar trebui transmis un semnal clar în favoarea unor legături mai
strânse cu NATO şi către Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi,
bineînţeles, Serbia.
România susţine, de asemenea, forme de cooperare dezvoltată cu
Republica Moldova, Armenia şi Azerbaidjan, dar şi cu statele din
Asia Centrală.
Dorim să reconfirmăm, ca Aliaţi, importanţa pe care regiunea Mării
Negre continuă să o prezinte pentru securitatea euro-atlantică.
În felul acesta, NATO poate dovedi că este o organizaţie capabilă să
traducă energiile esenţiale ale regiunii în proiecte destinate
eliminării decalajelor de dezvoltare şi depăşirii obsesiilor
separatiste şi naţionaliste.
Să nu uităm câteva dintre ingredientele vitale ale stabilităţii
regiunii noastre: conectare în loc de izolare, acţiune solidară în
loc de excludere, extinderea infrastructurilor de legătură.
Dar nu putem să construim stabilitate sustenabilă fără coeziune
socială, instituţii funcţionale şi statul de drept.
Aceasta este o lecţie pe care am învăţat-o cu toţii pe parcursul
procesului nostru de aderare la Uniunea Europeană şi NATO.
Aceasta este o lecţie desfăşurată pe parcursul unui deceniu de
cooperare regională în sud-estul Europei.
Aceasta este o experienţă ca poate fi benefică vecinătăţii imediate
a Europei.
Doamnelor şi domnilor,
Trăim într-o lume a “securităţii deschise”, unde graniţele
geografice încep să îşi piardă relevanţa.
Nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că ameninţările la adresa
securităţii energetice sau infrastructurilor strategice sunt de fapt
ameninţări la adresa bunei funcţionări a societăţilor noastre.
Încă de la Summit-ul de la Riga, experţii NATO caută modalităţi
concrete în care Alianţa ar putea adăuga valoare în domeniul
securităţii energetice.
Ar trebui să ne aşteptăm cu toţii ca la Summit-ul de la Bucureşti să
vedem rezultate ale acestui efort. Acestea ar putea pune bazele unui
concept strategic cuprinzător al securităţii energetice, incluzând
nevoia de a proteja infrastructurile critice.
Nu vom putea sublinia îndeajuns de mult faptul că Europa are nevoie
de o abordare comună şi coerentă pe plan politic a acestui subiect.
Având în vedere cererea în continuă creştere, Europa trebuie să îşi
diversifice şi să îşi securizeze sursele de energie, furnizorii şi
coridoarele de transport.
Securitatea energetică ne va elibera de tensiuni şi ne va permite să
creăm un mediu al prosperităţii şi al dezvoltării comune.
Noile provocări ale globalizării, schimbărilor climatice,
liberalizării pieţelor, ar trebui să descurajeze abordările
separate.
Suntem încrezători că lărgirea cooperării la Marea Neagră, întărirea
parteneriatelor euro-atlantice cu ţările din regiunea caspică vor
spori şi eficienţa politicilor privind securitatea energetică pentru
Europa în ansamblul său.
Doamnelor şi domnilor,
NATO are ca raţiuni de a fi libertatea, democraţia şi prosperitatea.
Să nu uităm acest lucru!
Tocmai din acest motiv, tinerii români sunt mândri să fie alături de
tinerii europeni şi nord-americani, umăr la umăr, în zone de pe tot
cuprinsul globului.
Suntem prezenţi în întreaga lume, în eforturile de menţinere a păcii
şi în misiunile de luptă împotriva terorismului, tocmai pentru că
ştim cât de important este să-i ajutăm pe cei care, asemenea nouă,
aspiră la o lume şi o viaţă mai bune.
Extinderea geografică a misiunilor recente ale NATO subliniază
importanţa obiectivului strategic de a proiecta stabilitate dincolo
de frontierele spaţiului euro-atlantic, inclusiv prin activităţi de
reconstrucţie post-conflict, operaţiuni de stabilizare, misiuni de
instruire şi antrenament.
Experienţa NATO în aceste regiuni a demonstrat că succesul depinde
în mod esenţial de o cooperare eficace între componentele militară
şi civilă şi de accentul pus pe “cucerirea inimilor şi a minţilor”.
Misiunea din Afganistan ne oferă şansa majoră de a susţine şi
consolida convergenţa graduală dintre NATO, UE şi ONU în ceea ce
priveşte eforturile pentru stabilizare şi securitate în zonele de
interes comun.
Angajamentul reînnoit al comunităţii noastre transatlantice este
vital pentru acţiunea actuală din Afganistan.
Acest teatru de operaţiuni va influenţa, în bună măsură, modelarea
viitoarelor opraţiuni ale NATO.
Toate acestea ne fac să credem cu tărie că misiunea noastră din
Afganistan trebuie să reprezinte un succes şi că Summit-ul de la
Bucureşti va reconfirma larga noastră solidaritate în îndeplinirea
acestui obiectiv!
Doamnelor şi domnilor,
Trebuie să transformăm Alianţa, să remodelăm parteneriatele acesteia
şi să lucrăm pentru soliditatea viitoarei sale viziuni strategice.
Nu este o sarcină uşoară.
De calitatea acestei transformări depinde nu numai securitatea unui
grup de ţări, ci securitatea însăşi a valorilor care stau la baza
lumii noastre.
Doresc să mulţumesc partenerilor de la German Marshall Fund şi
Chatham House pentru implicarea lor în abordarea acestei agende
impresionante şi să vă doresc dezbateri fructuoase!
Vă mulţumesc!”